Dupa Revelion 2010

Simt ca a trecut revelionul. Fizic ma refer. Nu mai simt nici pic de alcool, si ce mult as vrea sa mai am. Am terminat tequila, el s-a dus la culcare, de muuult timp. Dar acum, asta e. N-am decat sa stau aci, in fata monitorului si sa mai scriu, aici pe blog, pe un hi5, nuvela mea...care e cam povestire...ma rog ce o fi, nici nu-mi pasa decat sa scriu, si romanul meu. Insa deocamdata nu am inspiratia necesara pentru acestea, poate doar pentru blog, ca na, doar scriu ce gandesc. Intr-adevar, mai ascund pe alocuri din tot de gandesc. Defapt, mult mai mult. E ceata afara. A invaluit stalpul de iluminat si camera e prea intunecata acum. Insa e mai bine asa. Sper sa imi fie somn in curand. Nu, nu mai vreau sa imi bat recordul de adormit peste ora 7:30 si sa adorm cat pot de repede. E cel mai plictisitor timp de dupa Revelion. Adica, ce a fost mai palpitant s-a evaporat de ceva ore. Mai mult de cand s-a dus in patul rece sau cald al sau, el. Imi place sa scriu asa, intr-o parte dar stai sa nu vorbim astfel, sa folosim termenii moderni pe care ii cam displac in asemenea situatii (scrisul chiar si pe un blog), imi place sa scriu cu font italic despre acest coleg. Nu stiu ce ma impinge la asta, insa daca asa consider ca apare mai bine, desi nu trebuie neaparat sa subliniez acest lucru, daca asa doresc eu sa fie, asa si trebuie. Fac ce ma taie capul. Consecinte? Ce consecinte ar putea fi sa scriu despre acest tip, cu font italic, ca si cum l-as scoate in evidenta? Pentru mine iese deja din sfera normalului obisnuit (ma refer la impresionism... da, exact ca si curentul literar...)... Sa ma exprim altfel, chiar daca o sa sune mai artistic (asa cum imi place mie). Tipul acesta nu iese din sfera impresionismului, si in momentul de fata, si nu numai, in prezentul care ne inconjoara, as putea spune ca este singurul om care ma impresioneaza. Si nu, nu o sa devin melancolica, emotiva, romantica (nici gand) ci doar imi exprim niste idei ca tot omul ce doreste sa spuna ce simte, mai mult sau mai putin pompos. Oricum, se ia in deradere astazi orice manifestare a unui tip de impresionism, asa ca mai bine o sa va prezint toate acestea prin prisma ironiei. Ei bine, el ma impresioneaza pentru ca este un ZEU (asa cum se "auto numeste"), pentru ca este na, plin de mandrie, ii place sa se laude, in gluma si ironic. Ii plac glumele, sadismul, ironia maxima si adora "bulangismele". Minunat nu? Si da, de ce nu as fi impresionata, sa zicem, chiar de un...prim tip pe care il cunosc de un asa de putin timp...care se poarta firesc, natural, fara a vrea sa impresioneze, fara a dori atentie. De ce nu as fi impresionata de un om NORMAL? Ar trebui sa ma intereseze o povestioara stupida, nascocita cine stie din ce ungher retard al mintii, al unui tip/a mai multor tipi, lipsit/lipsiti de personalitate? Ma dezgusta aceste persoane, cele din urma. Dar...acum ce fac? De la un Revelion...tot ma indrept catre aceasta parte. Si de ce nu? La urma urmei...pe cand eu eram dezamagita complet de prieteni, ma gandeam ce face el. Da, asta imi ocupa timpul, printre alcool si folk metal-ul care suna EPIC. Si ce daca? Raportam actiunile, timpul, plictiseala, la ceea ce credeam ca face el. Insa, era singur...Stand acasa, cu vin si sampanie. Acum mi se infatiseaza camera, cu patul rece sau cald, cu el stand in pat. Frumos gand, ar fi un vis nemaipomenit pentru noapte asta. Macar de as putea sa dorm.