Wood and straw can't speak...
Influente folk in muzica aceasta usor romantica. Cu asta am sa incep. Si noaptea, si ziua, si cand dorm, si cand scriu, melodia aceasta ma incanta de fiecare data. Si ma impresioneaza mai mult cand o ascultam impreuna - tu acolo, eu aici - fiindca atunci rasuna parca mai frumos versurile...
What am I without your tender touch -
The hands to hold and guide me
What purpose has a puppet with no puppeteer beside me?
I do not care I have no hair -
My painted face is scratched
But fear my wooden heart will shatter
With no strings attached.
Cand era noaptea aceea prea albastra, cand nu puteam sa adorm, cand vorbeam la 3 dimineata prin mesaje, atunci ascultam asta. Si totusi, de atunci, pana acum, in tot acest timp nu am simtit nimic ciudat, nimic aiurea, doar o profunzime neobisnuita si o placere extraordinara de a sta in preajma ta.
(...) my heart is pure and true
And the only riches that I have -
The love I feel for you.
Si nu este genul... acela... de a simti, e un sentiment placut, o prietenie placuta.
- Salutare!
Believe it or not, I felt still crazy.
Ja että hymy... on kauniimpi!
Acum mi se pare prosteasca seara aceasta. Nu e nimic de facut, doar de ascultat muzica si scris. Chiar acum, playlistul a selectat intamplator, No strings attached.
Nu mai am starea aceea vehementa, iar maine voi termina nuvela sau povestirea mea. Probabil am sa postez partea care mi se pare mie mai frumoasa si mai interesanta. Stiu numai ca va fi vorba despre Uniklubi si melodia care imi place cel mai mult. Insa, nu despre asta trebuia sa vorbesc aici. Voi scrie un post despre asta.
Momentan, I'm fond of this song... Song with puppets & puppeteers.
Kaunis laulu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu