Ceata acopera totul intr-un val cenusiu. Cerul pare albastru, insa este strabatut de nori sangepi. Se inalta involburata spre zarile indepartate, se coboara catre pamantul inghetat dar umed. Tot valul de negura capata o alura innourata. Intreaga priveliste pare o fotografie, pare o imagine reprodusa dupa romanele rusilor.
Vreau un cer rosu in locul acestuia, insa simtamantele imi cer sa las cuvintele asa cum sunt, sa nu le interpretez, fie in prea bine, fie in prea rau. Cerul merita acest albastru tulburat de cenusiul cutremurator. Si voi lua ca atare ceea ce simt, fara nici un fel de jena, fara pic de mandrie care nu isi are locul, fara opinii inopiante, fara sens.
Vreau un cer rosu in locul acestuia, insa simtamantele imi cer sa las cuvintele asa cum sunt, sa nu le interpretez, fie in prea bine, fie in prea rau. Cerul merita acest albastru tulburat de cenusiul cutremurator. Si voi lua ca atare ceea ce simt, fara nici un fel de jena, fara pic de mandrie care nu isi are locul, fara opinii inopiante, fara sens.
Si da, acum voi adormi, si voi visa ceea ce mijeste inauntrul ideilor mele. Nu trebuie luate in considerare cele mai de sus, ca fiind prea emotionale, caci sunt doar niste descrieri oarecare, la modul cuvenit, adica artistic. Inchei noaptea aici. Intr-adevar nu am sa scap de imaginea lui, nu am sa scap de ultimile vorbe ale lui.
imi place poza :D
RăspundețiȘtergere