E intuneric afara. Este ora 5:00 dimineata. Inca negru afara. Si nu adorm. Nu pot. Ma gandesc la romanul meu, si astfel mintea imi zboara spre Finlanda. Este aiurea sa nu poti sa te culci, sa nu poti sa te duci pana in pat, sa nu poti sa visezi (inca) ceea ce vrei... Dar Finlanda...Finlanda o port cu mine, pretutindeni. Nu stiu daca mai vreau sa plec de pe pamanturile sale atunci cand o voi vizita. Iar aceasta vizita, ca si celelalte lucruri care au decurs excelent...va fi neprevazuta.
Inca e negru cerul. Nu sunt stele, nu sunt nori. Un negru nesfarsit...Insa ceata pare ca s-a mai domolit.
Some black roses on the floor...
But once you had a red rose on your hands
And spread its seeds away while hoping they blossom red
Sound and safe from that tained soul of yours
Nu se lumineaza. Inca nu. Astept lumina, poate atunci voi adormi...in gand nu cu iluzii ci cu vise...vise ce se vor grava in petalele unui trandafir rosu sau negru. Astept sa primesc, nu ca fiind o surpriza ci din rugamintea mea...un trandafir, un trandafir sangeriu...Astept. Acum...mintea mea este intr-adevar prinsa intre contradictii tot mai mari...vreau Intuneric. Sa stau sa ma gandesc, la el...si la some black roses on the floor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu