Aurinko?

Parca incepe sa se lumineze. A fost o noapte lunga, insa nu chiar atat de lunga pe cat ma asteptam sa fie. Cand te bucuri de orice artificiu si cand te simti "intr-o stare de beatitudine" (citandu-l pe Mircea Eliade) intotdeauna trece repede timpul. Nu as putea spune beatitudine ci o farama de fericire, risipita asa, la intamplare, aleator prin colturile sentimentelor si ale buzelor. Printre plopii din apropiere o urma de cer senin...o urma de albastru pur si rece se strecoara subtil... Oare va fi soare? Astept soarele sa rasara. Insa acum... Un alt soare... Eram mai demult...nu tin minte cu exactitate...altii ar spune ca au avut o revelatie, insa eu nu cred in astfel de lucruri (decat in conditii cu totul si cu totul dubioase in realitate) si deci as putea sa afirm ca...am avut parte de o experienta cat de cat bizara. Nu voi spune intreaga poveste...caci porneste de la incipitul lui octombrie...daca nu finele lui septembrie...Voi vorbi numai despre soare... Eram la scoala. Soarele batea asa cu putere cum ar fi batut acum si ascultam un cantec la scoala. Parca imi amintesc, era undeva in noiembrie la sfarsit... Ascultand cantecul, cu stropi de voiciune in versuri si ritm, soarele incepuse sa straluceasca chiar, desi era cam frig... Urmaream totul de la etajul unu. Vedeam fiecare miscare a celor care intrau in curtea liceului. Nu ma asteptam. Tocmai ma intorsesem cu spatele la fereastra. Vroiam sa le spun tuturor, caci trebuia mai pe urma sa mergem la ore... ca afara este un soare orbitor insa nu este de ajuns stralucitor. Mai trebuia scanteia... Mai trebuia un soare care luceste zilnic puternic, plin de viata. Insa m-a oprit din ceea ce vroiam sa spun, o raza a sa ce se reflecta intr-un tablou si neaparat nu era o raza directa ci la randul ei reflectata in geamul vreunei case vis-a-vis de liceu. Am ramas cu acele cuvinte nerostite insa, in clipa cand m-am intors, am vazut o silueta ce imi sare in ochi ori de cate ori am ocazia sa o zaresc. Buclele erau de aceasta data de-un saten inchis. Soarele din cer se reflecta cu insufletirea cuvenita in aceste suvite blonde si castanii ale lui.

M-am inselat...Afara nu se lumineaza. Poate nici nu va fi soare in ziua care inca nu vrea sa isi deschida zborul...