Ei bine, am ajuns si aici. Nu stiu ce sa cred. Lasand la o parte starea doamnei Dinescu... eu nu stiu ce simt, ce cred. Nu ar trebui sa scriu asta aici. E ceva, altfel. Da. Imi place de celalalt. Pot sa spun ca m-am indragostit de blond. Nu de el. Cred ca asta e singurul lucru pe care il pot spune. Dar, ce dracului se intampla cu mine de ma simt asa? Defapt nu ma simt in vreun fel. Stiu doar ca ceva se intampla, si cum nu pot avea control asupra Timpului, nu stiu ce sa fac. Acum vine sambata. Defapt vineri. Vineri is a final day and I know it very well, and I fucking admit it. Beau. Si cand beau ma gandesc la el. Da, se vede, se cunoaste despre cine este vorba, nu mai trebuie sa amintesc. Ten Black Roses. Da. Cantecul asta trebuie sa il ascult acum. "Si ce rezolv? Se schimba ceva? Nu stii ca nu toate sunt cum vrei tu sa fie?" Da. Aud iarasi cuvintele astea. DAR, nu am spus nimic, in legatura cu ceva, ca vreau sa iau o decizie. Momentan sunt fericita; fericirea mea scazand acum, si poate scazand pentru totdeauna. Nu cred in soarta, desi am motive. Nu cred in ea. Si constientizez faptul ca nimic nu se mai recupereaza daca se afla intr-o stare teribila. Sunt rationala. Si tind sa pastrez acest rationament, pentru ca e singurul lucru ce nu afecteaza. Si da. "...and the snow danced along with my thoughts". Si mai sti ceva? Ele acum, se duc acolo, acolo unde trebuie sa fim. NOI.
When you're sad and no one knows it
I'll send you black roses
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu