Ludovic Teodorescu

Primul lucru pe care tind sa-l aduc in discutie este ca nu suport fetiscanele din clasele de a 9a, cu specificatie pentru o clasa, si anume "G". Pipitele astea care inca nu cunosc nimic, care se joaca si se prostesc, astea distrug fiecare particica din fiecare lucru pe care l-am cladit pana acum. Dar sa lasam astea... Nu doresc, amintindu-mi de clasele a 9a, sa privesc si mai la modul general si sa ma leg de alt liceu cu alte doua pipite. Renunt sa ma mai leg de asemenea ... care nu isi au locul AICI, pe domeniul MEU, pe teritoriul MEU. Insa, nu voi renunta la razbunare. Am sa inaltur intrusele de pe teritoriul meu de lucru si actiune, prin vreun plan nascocit intr-un moment de rascruce, pesemne ca acela cand am "companie" la liceu.
Insa, nu despre asta era vorba ci despre blond. Da, trecatoare bineinteles aceste sentimente but I fucking can't help it. He's charming and adorable. Deci cum as putea sa nu ma indragostesc de el? Mai are si parul lung si blond, cu suvita aceea care ii atarna pe langa gat atunci cand are pleata stransa in coada... Sau atunci cand isi da parul lung si blond spre partea stanga? Cum as putea sa raman de gheata la asemenea privelisti? Mai sunt si ochii verzi care te fac sa nu-ti poti lua privirea de pe ei... Si buzele mari care numai uneori dau drumul cuvintelor, acompaniate de ochii superbi care spun totul... Pesemne maine-poimaine se face un an de cand sunt impreuna but I don't give a shit... Nu ma simt geloasa, nu ma simt aiurea, nu-s trista, suparata sau nervoasa. Parca nici nu mi-ar placea de el, parca nici nu l-as iubi. Chiar ma gandesc cateodata daca il iubesc... Cateodata parca il urasc pentru niciun motiv... dar imediat ura se transforma in dragoste... simt asta... si o simt atat de real... Uneori ma gandesc pentru cine sunt toate cantecele pe care le fredonez, si pe cine iubesc... Nu imi pot da seama ce se intampla cu mine. De un lucru sunt absolut sigura: ca l-am iubit pe Ludovic Teodorescu. Or maybe is just my mind...