Miten? Miten voit?

En voi ymmärtää! En ymmärtää! Miten? Miten voit? He ovat syyllisiä! Hän on syyllinen! VAIN HÄN!!! Dupa unu si doi, automat s-a infaptuit si cel de-al treilea pas. Pentru ca asa trebuie sa fie. Niin! Ele doua, din cauza lor s-a ajuns azi aici, aici unde ma aflu acum, Dracu stie unde ca eu nu mai am idee. Nu mai pricep nimic. Miksi? Miski niin? A venit acum si aici in vazul lumii, a venit siellä! Din prima clipa cand am zarit grupul... dupa acele bucle castanii si dupa parul lung si blond si dupa caciula aia crem, dupa toate am zarit-O. Nu puteam sa nu realizez. Altcineva nu putea fi, altcineva nu avea cine sa fie. Am inteles totul din prima data, ymmärsin kaiken. KAIKEN! Kaiken, din ziua aia, din dimineata aia, tammikuusta... Cum era sa nu imi dau seama acum, acum cu cartile pe fata, acum in ziua de miercuri ca totul a inceput cand a pornit spre noi noul an? Cum era sa nu inteleg ca era ea? Miten? Kaikki on helppoa. Am fost atat de sigura pe mine, incat nici nu mai era nevoie sa se intoarca spre mine cu ochii cafenii. In clipa aia mi s-a parut si mai ireala fiecare atingere ce urma sa aiba loc, iar acum mi se pare fantast totul. Insa inteleg. Ymmärtää kaikki. Abia acum inteleg ce se intampla cu adevarat, ca ASTA nu mai e la fel, ca nimic nu mai e la fel. Nu e o prietenie esentiala, in sensul ca nu il iau ca pe "cel mai bun prieten" si nu e ceva ce a mai fost pana acum dar pretuiam si acum pretuiesc si mai cu infocare prietenia aceasta simpla, sincera, concreta, verosimila si accidentala. Mutta... Mutta...