La munte

Here we go again. Numai ca orasul nu a inceput sa fie gol de acum, pentru ca de atunci de pe 16 a fost pustiit si nu pot da inapoi timpul ala sau sa fie acum ca si atunci. Intai au fost Alpii austrieci, apoi Predealul acum Sinaia. Insa in timpul ultimelor 2 m-am simtit ca si atunci cand era aici, la cele 7 statii mai departe decat mine. Orasul tot parea pustiu, strazile goale si lipsea zambetul, lipsea hohotul de ras din fiecare noapte si mai ales visul ce aparea aproape mereu. S-a rupt ceva sunt sigura. E ca atunci cand iti rupi piciorul; inca il simti dar parca nu ti-ar mai apartine, atat de dureros este. Aici, e dureros faptul ca se duce dracului totul pe apa sambetei. Si mai ales din ziua aia de miercuri, din ziua aia, de acum 2 zile, s-a desprins parca si mai mult de realitate. Insa acum am inteles contrastul dintre real si fantast. Am inteles totul. Totul e la suprafata, in interior este intact si inactiv. Nu am de ce sa imi fac griji spun eu, caci "apa trece dar pietrele raman". Asa si cu prietenia aceasta care si-a avut inceputul atunci, pe 30 septembrie, in ziua de miercuri, esentialul ramane chiar daca se risipesc anumite lucruri. Si asta e cel mai important.

Set me on fire... louder than love...

Cum sa rezist ochilor verzi si a buclelor castanii? Cum sa nu vreau sa vad zambetul luminos si tembel? Cum sa nu ii privesc alunita de pe gat si privirea jucausa?

Louder than love...

Imi amintesc acum, fasii, mici fragmente din fiecare din ipostazele in care ne-am aflat impreuna in tot acest timp. Totusi nu imi place ce se intampla, insa totul este in exterior, nimic nu se intampla inlauntru, nu mai este profunzimea, nu mai este nimic. Si intr-un fel acum, asta imi cam convine, pentru ca egoismul meu este fara limite ati putea spune, insa, va spun eu altceva: it's for his own sake. Now he cannot be hurt 'cause I feel that he will soon... La fel cum toate vibratiile mele interioare, ale inimii, s-au dovedit a fi adevarate, caci din 12 luni cate are un an, am simtit ca ar fi trebuit sa fie luna aceea.

Raman acum, in minte cu "Set me on fire" si zilele mele de 30.

...and everywhere I go I see your face...