Captain Morgan's Revenge

Dupa Stroh 80 imi aduc aminte totul. Cum a inceput, cum s-a desfasurat si cum se continua. Insa, nu o sa reusesc sa inteleg. Dar odata si-odata tot trebuia sa se intample. Oare Folk & Black Metal-ul ii plac? Caci bautura nu... (nu ma refer la Stroh 80) E superficiala? Se machiaza prea mult? Prea dominanta? Ca nu i-ar placea asa ceva... Cum e? Cum este totul? Si imi pare bine ca s-a ajuns din prima clipita la minciuni pentru ca pe mine nu m-a mintit vreodata. Imi pare bine si de faptul ca nu a facut el primul pas atat intaia oara cat si a doua. Maine cele peste 40 de trepte sigur am sa le urc. Nu ma opreste nimic. Nu ma MAI opreste nimic. Nu are de ce sa imi fie rusine. Eu imi duc viata mai departe, ca si mai inainte, de cand a inceput. Nu am sa ma opresc in loc din cauza uneia. Nu am sa fac asta. Sa ofer o satisfactie ei, ei care nici macar nu cunoaste cate cunoastem NOI DOI? Noi doi care ne-am cunoscut mai demult, in sala de sport? In ziua aia de miercuri, luandu-ma dupa notitele mele? Nu am sa ma las mai prejos de cum am fost in aceste 5 luni, nu sunt cu nimic mai prejos din ziua aceea cand am avut initiativa, de cand a trebuit sa aflu totul. Si apropo de primul pas facut de ea. Caci intre ei, sa nu mai spun cum "se numesc" dupa bine vestita don'soara care a stricat lucrurile ca a trebuit sa se bage ea, nesabuita, cu totul intru ale noastre... intre ei e o relatie de dragoste si acolo conteaza cine face primul pas, insa, intre noi doi nu e vorba de cine face primul pas pentru ca este prietenia.