Sä oot kuin jää !

Pe langa faptul ca "Sä oot kuin jää" si lasand deoparte a very new and great friend, made in just 4 days... nu mai stiu nimic. Pentru ce se intampla asta? Pentru ce trebuie ca ele doua de la mama dracului din fundul gradinii sa tabere aici? Adica...ce dracu', c'mon man cu tipa asta ciudata...in fine... cat despre cealalta, penibilitatea pluteste, dragostea-i pe langa... Nu pot intelege astfel de kitschuri ca altfel nici nu mai stiu cum sa le denumesc. Sunt asa numai de suprafata, insa nu asta e problema (cu siguranta NU e o problema) e vorba ca sunt ca niste micute imbecile care se dau pe langa altii, prostindu-i. Cretinismul se raspandeste mai repede decat orice. Dar ce dracului fac? Scriu cu turcoaz si vorbesc despre ELE? What for? Adevaratul motiv pentru care ma aflu aici este pentru un nou monolog pentru mine, in care desigur voi discuta cu persoana mea unele chestiuni, de muzica, in legatura cu Finlanda, cu el si despre carte. Sa o luam pe rand. M-am gandit mult. Am sa ma apuc atat de chitara cat si de tobe foarte curand. Simt ca asta trebuie sa fac si de la un timp toate intuitiile mele nu au dat gres. Ma voi apuca serios, foarte serios de finlandeza, caci Finlanda mea ma asteapta!!! Cand am terminat "Noaptea de Sanziene" am crezut ca lesin. Am plans, am regretat ca am terminat-o de citit, caci nu vroiam sa se sfarseasca, cu niciun pret nu doream sa finalizez si ultimul rand, in care Ileana si Stefan au murit, in afara Istoriei, necalauziti de Timp, plecati pentru eternitate pe drumul Destinului... Cat despre el, ei bine, am cam mintit in ultimul timp, ceea ce nu imi sta in fire. Mi-am mintit prietenii, i-am mintit pe cei mai buni prieteni ai mei, si doresc sa va cer iertare. Nu poti sa te ascunzi de ceea ce fugi. Purul adevar este ca nu am nici cea mai vaga idee ce inseamna sentimentul acesta taraganat pentru el. Nu imi pot da seama. Din prima zi cand l-am vazut, 30 septembrie, pana cand am vorbit intaia oara, 19 octombrie, in tot acest timp pana astazi, cu atatea intrevederi si toate acele zambete copilaroase si tampe, in toata perioada aceasta in care au murit atatea lucruri, am simtit ceva, ceva pe care nu il pot defini. Si acest ceva nu seamana cu niciun sentiment de dragoste, pofta, amicitie sau altceva. E aproape apoteotic, insa ma intind pe un domeniu mult prea exagerat si nu vreau ca emotiile mele sa devina excentrice. E ceva nemaiintalnit pana acum, atat de diferit si parca inuman. Parca e altceva, altceva ce nu poti exprima prin cuvinte, imagini, note muzicale sau atingeri. E ceva inca neinventat, ceva puternic si ametitor. Insa nu simt nicio caldura acum. Demult, simteam caldura luminii verzi din ochi, si caldura zambetelor; acum sä oot kuin jää!