Nunta in cer

Un roman pe care l-am citit in urma cu cateva luni... Nu m-a impresionat. Am crezut ca sub titlu se ascunde un mister. Insa, ultima pagina nu mi-a dezvaluit esenta mistica pentru ca nu exista. Si titlul, se potriveste atat de bine pentru un roman eliadesc. Dar... cum intotdeauna incep...niciodata nu spun la inceput ceea ce trebuie... Pornesc intotdeauna cu altceva. Acum sa trec la subiect. EI nu stiu cand au sa se desparta. Imi pasa...dar foarte putin. Mai pe scurt si mai la obiect, oarecum, nu doresc ca ei sa se desparta... adica, nu MAI am nimic impotriva ei. Trecand de la blond la persoana despre care vroiam cu frenezie sa discut, chiar daca in postarea anterioara nu credeam ca am ce sa mai scriu. Vedeti? De asta cred eu acum sau incerc sa mai cred iarasi in Destin. De ce? Nu e indeajuns de clar... Au vorbit. Sebastian Demeteru si Otilia Barbu au vorbit, ea i-a atins lui parul din nou... A fost o zi... as putea spune chiar frumoasa. Mai putin amigdalita lui Pando-vaca. (daca vezi asta nu te supara, stiu ca nu o sa te superi, nevasta)! Am pierdut eu snurul... si daca o sa am altul niciodata nu o sa fie ca cel pe care l-am avut... Cel de dinainte imi amintea cu fervoare de zilele in care nu exista in viata niciunuia fata asta... NU EXISTA. Acum, ca exista, toate acestea de dupa eveniment, nu mai au niciun fel de valoare sentimentala. Poate de aceea simt ca pierderea snurului negru a fost pentru mine, pierderea acelei perioade de timp... Poate de aceea am inceput sa citesc "Cimitirul Buna-Vestire" cu o asa fervoare. Nu imi pasa in ce fel sunt catalogata...daca traiesc in trecut si viitor sau prezent. Nu imi pasa. Eu nu imi ghidez Viata dupa gandirea ipocrita a altora. Eu traiesc asa cum imi permit eu si cum imi permite Destinul.
Intotdeauna mi-a placut numele Mircea... chiar daca e comun... De aceea un nou personaj al romanului meu, care va fi implicat in viata Otiliei Barbu pentru o perioada de timp... se va numi Mircea Mateescu. Cat despre Mircea (caci ne lipsim de formalitati) stie de toate. Un om cultivat. Nu am cuvinte. Asa are sa ajunga si prietenul meu Dan Voinea.