Am trecut si de Ulm.

Pentru Ioana era Ulm. Pentru mine a fost Trondheim. "Noaptea de Sanziene" e o carte exceptionala dar e un roman frumos numai atunci cand anumite pasaje te intorc in Trecut. Ioana insa, nu a ajuns sa vada Ulmul copilariei sale... "Iti plimbi melancolia in burg vetust, germanic..." A aparut Germania, cred, atunci cand s-a vorbit intaia oara de Alpii austrieci, de Semmering... De Ulm si de Norvegia. Nu mai tin minte cu exactitate ce faceam eu acum aproape un an, si dupa ziua de 30 septembrie '09. Nu stiu cu ce anume imi ocupam timpul. Nici nu stiu unde a zburat prima jumatate din octombrie. Poate a tot zburdat undeva departe de aici... Ma tot gandeam la Finlanda in perioada aceea. Da! Stiu ce anume s-a tot intamplat. Ma trezeam mai de dimineata, scriam la cellalt roman pe care doream sa il numesc "Katin" dupa numele protagonistului (asta dupa ce am aflat), ascultam "The Glow Of The Flames", citeam "Viata lui Clim Samghin", plecam la scoala, drumul fiind o continua fuga sa-l intalnesc pe "Katin" la tramvaiul 45, sa ma trezesc (martea si miercurea) intr-o fericire nemaivazuta in orele de romana si sa o ascult pe doamna Dinescu atunci cand ne invata despre miturile din "La tiganci" sau cele din Hanu-Ancutei", apoi sa ma plimb prin scoala din lipsa de altceva, sa intalnesc intamplator anumite persoane, urmand apoi sa ma intorc acasa, sa mai citesc putin, sa pornesc catre Oktoberfest sau Metal Bunker, sa ajung tarziu, si sa mai citesc cate ceva. Si am tinut-o asa mult timp... Dar nu era ca o rutina pentru mine. Nu simteam ca ma plictisesc pentru ca de fiecare data era ceva altfel... Se intamplau multe lucruri stranii. Apoi, dupa "Marea Scena" ca sa o numesc si eu asa, citand-o pe Ioana Viziru, au inceput alte chestiuni sa ma bucure. Nu tin minte sa ma fii certat cu parintii vreo doua luni de zile, nu tin minte sa nu fii baut zilnic... Imi aduc aminte bradul de asta iarna. Brad pe care nu il mai am in nicio fotografie. Cand l-am cumparat, am plans, si mi-am promis ca alt brad nu voi mai lua, cel putin o vreme. Nu stiu, dar anul 2009 si inceputul anului 2010 au avut momente tare frumoase si triste... A fost frumos totul. Cand recitesc acum din romanul pe care l-am scris atunci... parca e din alta lume; lumea aceea mitica in care eu eram altcineva, cu alte idealuri si vise si dorinte... Am plecat de la premisa ca ce am "intuit" eu pe 30 septembrie se va intampla... Si am stiut de la bun inceput ca nu doar "Maelstrom in Nidaros" se va zbatea "neputincios in mocirla ciclotimiei".