Ar fi trebuit sa marchez ziua de ieri cumva aici. Dar fac acum acest lucru precizand: A HELL OF 1st APRIL DAY!
Continuand... Ieri, a fost o alta zi din anul acesta care se pare ca izbucneste in mii si mii de surprize. Totusi, mirarea mea intrece totul. Sunt atat de stupefiata de acest an, ca totusi el aduce si surprize bune, pe langa marile gropi cu care ma intampina, dezinvolt. Sa trecem la subiect.
Este 1 aprilie. Logic, nu a mai fost de un an ziua asta, insa pentru mine e primul an in care vine, asa cum trebuie, adica pregatita de drum. Dimineata a fost una tipica. O pitipoanca nu a oprit pe zebra si m-am uitat urat, dar urat urat la ea si cuconita vorbea la telefon. La metrou. Aveam iarasi dificultati in a ma orienta care-i dreapta si care-i stanga, insa am reusit sa ma descurc. Ajung la Victoriei. La scoala, aceeasi oameni pe care deja nu ii mai pot suferi. Nu am timp pentru cei care ma baga in seama de nevoie, si ma orientez catre noii mei prieteni, de la B. Cand ma gandesc ca am sa fiu iarasi B, ma simt minunat. Dar nu acest lucru ma ghideaza intr-acolo ci prietenii pe care mi i-am facut, in cateva luni de scoala, altii in cateva saptamani, altii in cateva zile. Imi place foarte mult ideea de a ma muta acolo unde sunt acceptata asa cum sunt. Nu supraestimez nimic. Doar ca ma inteleg cu ei, cum nu am reusit sa fac asta cu actuala mea clasa. S., L., R., N., A., St., !!! E absolut minunat ca m-am imprietenit cu ei. Si a fost ziua asta, a fost ziua asta cu IRONICUL ei dar iata ca sunt prietena cu cine as fi dorit si cum mi-as fi dorit. Partea haioasa vine tocmai acum. Pe langa faptul ca era 1 aprilie... asta nu a fost de ajuns. De la KFC de la Romana, trebuia sa mergem undeva pe Lipscani... am avut si confirmarea: localul Shakespeare. Insa, am pierdut timpul intr-un mod util se pare, caci acum suntem prietene, pe TNB. A fost frumos. Inceputul numai. Acolo a intervenit ceea ce numesc eu "fortuna labilis" si de care tocmai radeam cu cateva minute inainte sa iasa soarele in mijlocul furtunii. Soarta aceasta... poate ca nici nu avea sa se schimbe. Dar sunt sigura de soarele acela care iesea din nori. Am intalnit-o pe TNB pe EA. EA, care i-a avut pe ambii. Nu ne-am intalnit cu ei doi, din simplul fapt ca asa a trebuit sa se intample si au plecat acasa mai devreme. Asta a fost bine, oarecum. Am devenit in cele din urma ironica: "Romeo si Julieta" si "Tristan si Isolda". Nu imi puteam controla cuvintele. Nervoasa? Trista? Inspaimantata de situatia in care eram pusa de "fortuna labilis"? Deloc. Nu imi puteam controla CALMUL si CUVINTELE. Deveneam ironica si cu mine in gandul meu, in mintea mea, ceea ce ma scotea din sarite. Si L., as fi baut 100 de Orange Vodka! Numai sa scap de calmul ala. In fine, cand am vazut-o pe EA, nu am putut sa nu izbucnesc in interior, intr-un incendiu. Mi l-am stins in cele din urma cu niste Coca Cola. Finally, am scapat de acolo. Cand am auzit ca ei si cu...ele au plecat... poate imi revenise un zambet pe moment. Dar, in bar cand am aflat, ramanand doar noi doi - me & L. - am ramas de-a dreptul stupefiata. Acolo ne-am dat seama amandoi de ironic. De ziua ironica. De data stupida si ironica. Eu am realizat ce inseamna cu adevarat ca "fortuna labilis" sa isi bata joc de tine in cel mai banal, ironic si dezastrous mod. A mai fost si imbratisarea lui L.. Thanks for that dude! Dar ma simteam atat de aiurea...pentru ca eram neputiincioasa in fata SORTII... Si aproape ca incepusem sa plang... Am facut sfortari groaznice si mi-am continuat Orange Vodka. Nu s-a mai intamplat nimic dupa asta. M-am intalnit cu niste vechi prieteni... Atata tot.
Ha ha ha. You'll never catch me, fortuna labilis, never! I still have the places, I still have my new, exciting, crazy, LOVELY friends but this is it. No more fortuna labilis, because she knows what I feel about Mr. Sebastian Demeteru and she might do something about this thing... meaning she might extend the feeling in the other part, too. But, my dear, fortuna labilis, I love you. (Ironically speaking of course, like she does)
Slav'sia, Rus'! Bineinteles ca adora melodia asta de la Arkona. Ii place Folk Metal.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu